Escueita Salamanca.
Sí, Salamanca, fálute a ti.
Güei yes probe, barroca
nun yes ná lu que fuesti.
¿Quies que narre cúmu t’abandonasti?

La hestoria foi asina
pur enforma qu’apealu forga
nós, la xente autóctona
dexámoste mui ciega,
agora nun pides nin una prórroga

vésete, tas morriendu
y nun quies ayuda, ansias finare.
Mueitos fíos marchandu,
y nun pou comprendere
se van ensin parare de llorare

¿y nun quies ofrece-yos
la oportunidá de llevantate?
Tos facelu queremos
déxanos ayudate,
¡Barroca dexa facete la fuerte!

Nun pou sere tierrina…
Ha tiempu la tua fala escaecisti,
agora castellana,
la nuesa arreconasti
nas sierras, llonxe, al marxe de ti.

Dempués la tua cultura,
el nuesu sangre, sí, el llionés
l’ulviasti cun ñatura
¿Qué va sere dempués?
¡Dilu! Aforra’l sufrimientu pues.

Barroca, faime casu,
Quieru nas cais tornare a escueitare
el tópicu formosu
que te quison otorgare
entós podréi dexate d’anhelare

Quod natura non dat,
Salmantica non praestat .